About powderboys

Parca in ‘84 mi’a pus taica’meu niste schiuri sub bocanci. Claparii i’am primit apoi, dupa doua scrisori trimise lui Mos Craciun. Aveam niste legaturi cu arc, imi sareau usor cand ma infigeam in vreun damb semet de pe Clabucet, insa eram foarte mandru ca ma “dadeam” mai repede la vale decat maica’mea.

La bloc, eram printre putinii copii de 4-5 ani care stiau ce e aia cristiana, ca pe Cristina de la scara B o stiau deja toti. Era o pistruiata roscata si peltica, combinatie rara pentru un cartier mic din Campina.

In ‘98 am trecut pe placa. Tin si acum minte drumul in Metro Militari, cu banii primiti cadou pentru ca eram student in Capitala, cu ochii scosi din orbite pentru a vedea detaliile care diferentiau cele doua placi prezente in stand: un Rossignol albastru si un Head negru, ambele grele ca naiba si numa’ bune de FreeStyle.

N’are rost sa va povestesc ca banii nu mi’au ajuns si de Boots si ca prima coborare – tot pe Clabucet – am facut’o tot cu niste bocanci greoi, intr’o miercuri de noiembrie tarziu, cand ne’am rugat, vreo 10 oameni, de cei de la teleferic sa dea drumul la telescaun. Monitor? Nu erau pe Valea Prahovei pe’atunci decat maximum 20 de placari, jumate din ei in gasca de la Himalaya, iar restul, copii ca mine si ca altii. Asa ca m reusit sa ajung in vreo 45 de minute jos, cu nervii intinsi la maximum si injurand de mama focului ca in loc sa’mi iau echipament complet de ski, m’am incapatanat sa schimb macazul.

De atunci, am tot colindat cu placa prin tara si prin Europa, frustrat ca e greu sa gasesti o gashca dispusa sa’si ia cele 3-4 saptamani de concediu in sezonul de iarna, in loc sa aunce zilele libere pe fereastra vreunui hotel cu vedere la mare! Cateva dintre locurile prin care am fost si voi merge, vor ajunge pixeli ca sa va deschid si voua pofta sa lasati Valea Prahovei pentru atatea vai teribile intinse mai la Vest, mai la Nord sau chiar peste vreun Ocean.

Din decembrie pana in mai, Powderboy e ghidul oficial al www.sport.ro si iti aduce saptamanal cateva articole ski si snowboard, recenzii ale statiunilor din Europa si informatii despre toate costurile legate de practicarea sporturilor de iarna.

…………………………………………………………………………………………………………………………………

Guest star: SpeedyBoy!

Pe la patru ani am pus prima data niste schiuri in picioare. Erau niste lemne mici si albastre, care se legau de cizmele de cauciuc cu niste cureluse din plastic. Le calaream cat era ziua de lunga, in curtea cea mare a bunicilor, in apropiere de Campina. Astea erau vremurile…

Un an-doi mai tarziu, ai mei m-au dus prima data la schi “adevarat”: la Sinaia, pe panta de langa statia de cabina de la 1.400. Tot atunci am vazut si ce inseamna echipamentul “profi”: bocanci, legaturi de care trebuia sa tragi cu mainile inghetate ca sa le poti inchide si niste schiuri Polsport, parca. Mult mai mari decat ar fi fost cazul da’ astea erau vremurile…

Am mers an de an, la Sinaia sau la Predeal, cu o pauza de o iarna-doua.

Dupa alea Polsport, am avut unele alb cu verde, o marca gen “Vorwerk” sau asa ceva, schiuri pe care nici internetul nu le cunoaste (apropos, dau o bere cui ne trimite o poza cu niste schiuri “vorwerk” alb cu verde, asa cum erau ale mele, ca tare mi-as dori sa le mai vad!) si am trecut de la bocanci la clapari. Profesor de schi mi-a fost Vali Caciula (sa traiti, domn’ profesor!).

Prin liceu mi-am luat primele schiuri, niste Volkl-uri cumparate de la un amic. A urmat un Fischer misto de tot, pe care inca-l mai am si care m-a facut sa nu mai vreau alt schi de partie decat Fischer (veti vedea ca voi fi subiectiv, insa va anunt ca nu castig nimic din asta, ci le laud pentru ca eu cred ca sint bune).

Acum, la 30 de ani, merg tot pe Fischer, imi place sa ma dau repede, pe partii batute, dar de vreo doi ani m-a prins si damblaua pulverului. A, si inca ceva: nu stiu sa ma dau cu placa. Deloc!

Schiez cat de des pot si, recunosc!, incerc sa evit Romania, unde merg doar cand mi-e dor rau de tot de cateva ture.

Am mers prima data la schi in strainatate la inceputul lui 2005, in Austria. De-atunci, in fiecare iarna merg macar o saptamana undeva afara.

Si Powderboy zice ca n-ar fi rau sa va zic si voua una alta din ce-am vazut si ce-oi mai vedea pe unde m-or plimba schiurile.