Cateii prefera fusion

4 iulie. Caldura mare si foarte mare in Praga. O printesa si un catel isi fac veacul impreuna.

- Catelul (pare ca intreaba): Aer conditionat? Ceva? Vreodata? Sau macar o piscina?
- Stapana: Hmmmm…sa vedem: nu si…nu. Pentru ca nu avem voie sa gaurim peretii (intre timp am facut-o ca am gasit un ren rosu numa bun de atarnat) si nici sa sapam in podea.
- Acelasi catel (vizibil neamuzat): LOL. NOT! 
- Aceeasi stapana: Da’ nu mai bun ar fi un ghetar? Catelul (intrigat si deja mega sictirit): Da, bine ca esti tu dajteapta! Pan’ la iarna mi se lungesc urechile de atata caldura.

Hotarata sa ii arat ca nu doar Samantha poate face vraji, m-am apucat de facut bagaje: placa, chestii de incaltat, camera, ochelari bla bla bla si multe itemuri de printesa si catel ( inutile ar zice domnu’ care s-a dat pe partie), le-am urcat in bestia rosie si dusi am fost.

7 ore mai tarziu (cu 2 pauze mari pt catel si printesa) eram la botu’ ghetarului: un tip cu o freza explodata, una bucata printesa si marele urias alb.

Ne-am cazat in Mayrhofen intr-o pensiune cu di tăte: bucatarie complet utilata pentru domnii care vor sa gateasca ca sa impresioneze fetili, baie, dormitor si si si o terasa care venea la pachet cu o privesliste pe stilu’ “toti a-ncremenit”. Am lasat bagajele in mijlocul casei si am iesit cu bicicletele pe care domnii propretari ni le-au pus la dispozitie. Da, am mers pe bicicleta, nu le langa. Era sa cad de cateva ori din cauza mirosului sufocant de… vacute, dar am supravietuit.

Cum necum am ajuns si pe partie. Privirea catelului cand a pus laba pe primul petec de zapada, poate intra in categoria Kodak moments fara nicio jena. Nu cred ca stia ca e 4 iulie dar cu siguranta stia ca o iubim atat de mult incat sa o aducem pe ghetar in mijlocu’ verii. Si cum ii sade bine unei printese de la Buftea si unui catel de prin apropiere, ne-am instalat amandoua la o terasa sub soare. Ne-am bucurat una de alta, una de racoare, alta de un cafe latte si un apfelstrudel si amadoua de placarul din dotare care facea acrobatii pe zapada.

Cand s-a dus soarele si am inceput sa tremuram ca vargelele de frig am plecat sa gustam si din viata de noapte a orasului. “Sugipriza”!!! Media de varsta de 60+, trenuletele pline ochi de batranei si linistea asurzitoare nu prea ne-au ajutat in acest sens. Dar fata de Praga chiar era agitatie

Am incheiat apoteotic mini vacanta pe terasa atasata dormitorului cu o sticla de vin si o leneveala in dulcele stil clasic.

PS: Sper ca nu v-ati asteptat sa va dau detalii despre calitatea zapezii, temperaturi, partii si alte chestii tehnice. Toate astea le gasiti aici. Abea am pus schiurile in picioare acum doua uichenduri si a fost de vise rele o experianta ce merita povestita intr-o zi, in cerc restrans si cu acordul partilor din cauza violentei in exprimare.