Axams: cateva sate, doua partii olimpice si coaste formidabile la gratar

In 2006, am pus degetul pe harta Austriei fix in dreptul celebrului Insbruck. Magia unori partii olimpice ne’a facut cu ochiul si sfaturile unor amici au pus paie pe foc! Am google’it des si apasat si am dat de doua statiuni medii pe harta sporturilor de iarna din tara lui Mozart: Axamer Lizum si Kuhtai.

Sa nu uitam totusi: cand putini dintre noi vazusera altceva decat Claubetul sau Valea Dorului, orice satuc austriac parea o adevarata feerie. Si cand am vazut pe website ca ne punem tabara intr’un satuc si in 15-20 de minute avem acces la peste 80km de partii, impartiti in doua statiuni cochete, am priceput clar ca mergeam in Raiul skiorilor si placarilor.

Despre Axamer Lizum:
Altitudine: 1.583 – 2.340m
Partii: 41 km
albastre 4km
rosii 27km
negre 10km
Snowpark: 1
Litfs: 1 tren, 6 telescaune, 3 teleski
Zapada artificiala: 75% din suprafeta totala sub raza de actiune a tunurilor de zapada
Baruri si restaurante pe partii: 6

Partiile

Austriecii zic ca vaile centrale au zapada garantata din mijlocul lui Noiembrie pana in final de Aprilie. Si cum nemtii de orice fel sunt oameni de cuvant, noi nu ne’am facut griji in 2006 si nici in 2007 cand am vizitat zona. Au tunuri puse perfect, in curbele fiecarei partii importante, programate sa porneasca fix cand soarele se ascunde dupa un colt de stanca asa ca sunt sanse de dat la vale chiar daca prin jur au rasarit lanuri de ghiocei.

Cea mai misto:

Daca e zapada din belsug, votez cu ambele maini “No 18″. Problema e insa complexa. Pe harta o vedeti punctata, cu un amestec de rosu cu negru. Adica e a nabii de grea (neagra), cam offpiste (punctata) si dupa cum vedeti pe harta curge prin padure. Cum hartulia nu poate scoate la iveala fiecare brad va spun eu: e un slalom foarte tare printre copacei si poti sa’ti faci singur cumva traseul: printre graduri de gradini, prin valcele mici sau copacei ingropati in zapada.

Ce trebuie sa retineti: daca nu e zapada din belsug, nu va bagati! iarba si bolovanii ies la iveala la oice cantare mai puternica. Are damburi pe inceput, unde e semnul de partie olimpica asa ca o sa va joace atat genunchii, cat si gleznele pana in gat, daca nu stiti cum sa va ajutati de movile. Fiind pe parte insorita, popasurile printre viroage sunt minunate daca e senin, si cum telescaunul ala e cam pustiu, va puteti intinde singur pe toata bancheta. Sfatul meu: incercati sarituri si zonele laterale, daca zapada e proaspata. Panta foarte abrupta si zapada adunata printre viroage sunt un amestec fabulos.

Cea mai populara:

“No1″ evident. Albastra, lunga si lata, tarmuita pe o parte de traseul trenului si pe de alta de o stanca iesita prea drept dintre alte varfuri. E ca un bulevard pentru incepatori sau avansati vitezisti, are in general cea mai buna zapada pentru ski si cam cea mai slaba pentru snowboard si beneficiaza de cel mai tare loc pentru iubitorii de schnapps: DohlenNest (Cuibul Stancutelor). Va recomand asa: o cursa in 3, de sus, canstigatorul fiind cel care se urca primul pe scaunul de bar cu ski-urile (sau snowboardul) in picioare. Cei doi pierzatori cumpara 2 schnapsuri: cate unul pentru ei, si unul pentru victoriosul care astfel bea doua. Efectul se va simti cu siguranta la a treia tura …

Ce e de retinut: chiar e o partie formidabila pentru primele ore ale diminetii, cand zapada e perfect asezata de ratrac si cand e mai putina lume pe ea. E parca facuta pentru viteza! Viteza, viteza, viteza! Cand e deja ablomerata ai cateva locuri unde te poti juca:
a. “No. 14″ de sus, punctata. Abrupta insa excelenta cand totul e acoperit de powder.
b. Sub DohlenNest, in dreapta cum cobori (stanga pe harta), sa mergi pana la baza stancii (foto de mai sus). Tot bun de powder, sarituri, giumbuslucuri.
c. Sa intri in 1a de mai sus de unde o arata harta. Si sa continui mult prin dreapta (cum cobori) acestei variante sa te joci printr’un snowpark mai degraba natural. O sa te prizi dupa cum vreun nebun sare in sus si in jos printre niste viroage si braduti
d. Un halfpipe natural care incepe la piciorul lui “No 14″, prin stanga lui “No1″ (cum cobori). E valea unui parau umpluta peste iarna cu zapada.

Cea mai lunga:

“No.8″. Intai va las sa o gasiti pe harta . Bineee, v’ati prins ca e doar inceputul semnalat in partea dreapta a hartii. Se ajunge greu la ea, dintr’un telescaun batut in general de vant de la baza lui “No. 7″ si exista un detaliu pe care nu’l pot ocoli: partia are cam 7 km si se termina la intrarea in sat (Axams) in dreptul unei statii de autobuz . Adica, e buna cand vreti sa inchideti ziua pentru ca apoi mai pierdeti vremea (max 15 min pana vine busul, vreo 10min drumul, plus 5 min pe jos pana la primul telescaun sau tren).

Ce ar fi de retinut: ca e neagra si ca nu prea ai ce sa cauti pe acolo daca nu e zapada destula. Tocmai pentru ca e pustie si in extremitatea statiunii nu e sub puterea tunurilor de zapada si nici prea batatorita de armata de ratrace. Tocmai pentru ca e in general pustie, daca nu esti stapan pe tine, mai bine mergi insotit. Poate trece jumatate de ora fara sa mai alunece pe ea vreun suflet.

Sfaturi generale despre viata in zona:

1. Cauta’ti cazare in Axams sau Gotzens. Sunt singurele mai pline de viata, cu niscaiva baruri si restaurante si cu o zona foarte tare de agrement.

2. Piscina din Axams e obligatorie dupa ski. Are o parte desenata in aer liber, cu o masinad efacut valuri in care va veti juca mai abitir decat copiii rusilor.

3. DohlenNest. Din nou despre locul asta. Pana in 13:30 e practicabil locul ca apoi soarele se ascunde sub stanca. Ce ai de gustat acolo, in afara de bere sau schnapps? Coaste prajite pe tabla, cu o felie crocanta de paine. Extraordinareeeeeee!

4. Patinoarul din Gotzens, deschis miercuri si sambata (parca) pentru publicul larg. Iese superdistractie daca ai niste beri in sacosa si niste nebuni convinsi ca e un sport usor!

5. Restaurantul din varf e incredibil. O mica minune arhitecturala, toata de sticla si panouri solare. Mancarea buna (mai ales supa gulash) si romanca de la casa te fac sa te simti mai bine ca acasa (daca stai in Ardeal )

6. Esti aproape de Innsbruck. Foarte aproape, adica! Macar o seara e de mers si de vizitat locul.

7. Nu parca neregulamentar ca exista destule locuri prin sat. Si daca o faci si mai te apuci si de baut bere, nu’ti fie teama cand doi politisti vin sa intrebe cine n’a avut rabdare sa caute parcarea din spatele barului / restaurantului. Te vad ca esti la o bere, da’ vor fi destul de politicosi sa’ti arate el cum sa gasest un loc civilizat.

8. Statiunea e low-cost fata de altele. Micile cumparaturi sunt aproape o afacere asa ca nu ezita sa’ti bagi nasul prin magazinele de ski! Cat despre gateala de apartament, Billa de acolo e mai mult decat suficienta! Recomand rulada cu mac, peste care pui niste dulceata de afine!